De cateva zile m-am retras in P16, cautand o oaza de liniste in mijlocul oceanului galagios altfel cunoscut sub numele de Campus Regie. Imi vad de ale mele. De terminarea licentei asteia blestemate. Treburile merg lent, calculele necesita un surplus de atentie, ochii cer din ce in ce mai mult somn mai ales dupa cateva beri…
Stau in camera calculatoristului. E liniste si frumos aici. Un culcus ordonat si frumos mirositor. Nu sunt ironic. Acum el sforaie dupa ce-a bagat 2 reprize de borat la chiuveta. Nu-l misc. Are un senzor pe undeva care il atentioneaza cand sforaie 5 minute continuu. Deci efortul necesar sa-i fut un picior bine plasat la ficat nu isi are rostul. Sforaitul in curand va sfarsi.
Tigarile sunt pe terminate. Nevoie mare de refill. Dunhill Rosu este scris mare pe ambii mei plamani in smoala. Cancer scrie pe fruntea mea. Restantier tot scrie in catalogul din facultate.
Iesisem la o tigara pana la casa scarilor caminului. A fost liniste. Cel putin primee fumuri. Pana au inceput gardienii sa joace avioane prin statiile de emisie-receptie. Nu facusem nici un zgomot. Nu vroiam sa-i deranjez. Jocul lor stagnase. Liniste 10 secunde apoi o basina de proportii apocaliptice zguduie casa scarilor. Un ras singuratic se auze in surdina.
Terminasem tigara. Inapoi la proiecte.
Gardienii astia. Sa-i futa gusterii !