In aceasca scrisoare pe care sper sa o cititi inainte ca temporizatorul sa declanseze explozia sper sa imi fac justificate clipele petrecute in politehnica. Cand spun clipe stiti prea bine ca ma refer la acele momente rare cand treceam si eu pe la facultate.
Dragii mei profesori regret ca nu am avut timp, sau mai bine zis chef, sa-mi pierd timpul pe la cursurile voastre de cacat. Va spun cu tot respectul ca au fost de cacat cururile ca incep sa recunosc fiecare pattern de sudoku generator iar foile (aceleasi) care le tineam dupa mine la fiecare curs abia acum incep sa se usuce de bale. Da, e adevarat eu eram ala care balea ultimele banci din amfiteatru cand dormea.
Imi amintesc cu nostalgie… nu prea multe ca nu prea am trecut pe la facultate, dar acele momente rare cand treceam si eu pe la facultate ma umpleau de nervi pana la nivelul in care furia ma coplesea si imi venea sa va bat cu o stinghie in timp ce erati legati cu de calorifer cu un lant pana ma plictiseam, dupa care sa va trantesc o matrita pe creier sa ma scap de viata voastra mizerabila.
Din fericire (pentru voi si pentru curu meu ce avea sa fie inchis intre gratii) nu am facut asa ceva si plecam pur si simplu de la facultate.
Ar sa-mi fie dor de momentele alea. Si de voi. Da-va-n cacat moale!
Cu drag al vostru,
Student politehnist.
Blog de Politehnist : Live from the Dungeon ! 
